Cazierul fiscal, așa cum apare prezentat în Ordonanța 39 / 2015,  reprezintă un mijloc de evidenţă şi urmărire a respectării disciplinei fiscale, contabile şi financiare de către contribuabili si se utilizează în scopul prevenirii şi combaterii evaziunii fiscale, precum şi al eficientizării procesului de administrare a impozitelor, taxelor, contribuţiilor etc. la Bugetul General Consolidat al Statului.

În teorie totul sună corect și bine gândit. Dar, după cum spune un proverb bine cunoscut … teoria ca teoria, dar practica ne omoară.

Vă întrebați de ce?

Ne întoarcem iar la lege, unde suntem informați că în cazierul fiscal se înscrie și inactivitatea fiscală, declarată potrivit legii, cu excepţia inactivităţii fiscale declarate ca urmare a înscrierii inactivităţii temporare la registrul comerţului.

Și nu ne oprim aici; din păcate, avem și o completare – inactivitatea fiscală sus menționată se înscrie atât în cazierul fiscal al persoanei juridice sau entităţii fără personalitate juridică declarată inactivă, cât şi în cazierul fiscal al reprezentanţilor legali sau reprezentanţilor desemnaţi ai acestora.

Să trecem acum la prevederile Legii 85 / 2014 (Codul Insolvenței) – unde găsim urmatoarea definiție: “reprezentantul român este practicianul în insolvenţă desemnat ca administrator sau lichidator judiciar ori administrator concordatar, în cadrul unei proceduri române de insolvenţă sau de prevenire a insolvenţei.”

Atribuțiile administratorului / lichidatorului judiciar sunt strict de gestionare a procesului de reorganizare / lichidare a societății debitoare, fiind stabilite punctual de Codul Insolvenței. Administratorului / lichidatorului judiciar nu preia atribuțiile și responsabilitățile unui administrator statutar.

Iar o definiție prost înțeleasă și aplicată are consecințe: în momentul deschiderii procedurii de insolvență a unui debitor, administratorul / lichidatorul judiciar este trecut ca și reprezentant legal al societății debitoare.

Administratorii / lichidatorii judiciar îndeplinesc un serviciu de interes public, la fel ca și executorii judecătorești. Prin urmare, ce se întâmplă acestora este ca și cum s-ar spune că toți executorii judecătorești sunt reprezentanți legali ai celor pe care îi execută!

Sună absurd, nu-i așa?

Și totuși, în urma celor prezentate mai sus administratorii / lichidatorii judiciari sunt “fericiții” posesori ai unor caziere fiscale “generoase”.

Să vedem și de ce se declară o societate inactivă: printre altele, pentru că are perioada de funcționare expirată, pentru că nu mai are organe statutare, pentru că durata deținerii spațiului cu destinația de sediu social este expirată.

Iar administratorul / lichidatorul judiciar ce poate face în acest sens?

Să modifice actul constitutiv al societății, să prelungească durata de funcționare, să îi facă un alt sediu?

Uite așa ne lovim de o altă absurditate – aceste atribuții nu sunt ale administratorului / lichidatorului judiciar!

Vreți să continuăm, să vedem ce mai putem găsi? Nu ducem lipsă de “provocări”!

Să zicem că face administratorul / lichidatorul judiciar cerere de reactivare și acesteia i se dă curs. Data scoaterii din cazierul fiscal este data reactivării contribuabilului, în situaţia în care acesta a fost declarat inactiv pentru neîndeplinirea obligaţiilor declarative prevăzute de lege, sau data împlinirii unui termen de 3 luni de la data reactivării contribuabilului, în situaţia în care acesta a fost declarat inactiv pentru celelalte cazuri prevăzute de lege.

Iar aceste prevederi sunt aplicabile şi reprezentanţilor legali, respectiv reprezentanţilor desemnaţi.

În traducere, trei luni de zile tot ai cazier! Consecințele? Nu poți participa la “Programul Rabla”, nu poți depune oferte la licitații, nu poți participa la diverse selecții etc. (unde, de regulă, se solicită cazierul fiscal, bineînțeles fără înscrisuri)!

Credeți că această variantă este cea mai sumbră? Vă înșelați amarnic!

Cireașa de pe tort de abia urmează: în situaţia radierii unei persoane juridice sau a unei entităţi fără personalitate juridica declarate inactivă anterior radierii, inactivitatea fiscală înscrisă în cazierul fiscal al reprezentanţilor legali sau al reprezentanţilor desemnaţi se scoate din evidenţa acestora la data împlinirii unui termen de un an de la data radierii contribuabilului.

Deci, se poate și mai bine – administratorul / lichidatorul judiciar va avea CAZIER FISCAL ÎNCĂ UN AN, deși în calitatea lui de contribuabil nu a greșit cu nimic!

Concluzia? Orice administrator / lichidator judiciar este, în accepțiunea actuală a prevederilor legale, “vinovat” de nerespectarea disciplinei fiscale, contabile şi financiare, fără să o încalce direct ca și contribuabil, doar pentru că a ales să îndeplinească un serviciu de interes public în administrarea procedurii de insolvență a diverse societăți debitoare.

Soluția – să se schimbe legea și să fie lăsați practicienii în insolvență să își facă meseria, fără să fie sancționați pentru aceasta!

ELENA  BACIU, Practician în insolvență